Făgăraşi. Piciorul Bălăceni

Munţii Făgăraşi reprezintă, pentru puținii alpiniști români, un teren de joacă relativ virgin. Asta din mai multe cauze: lipsa unor pereţi mari, compacți şi verticali, dificultatea relativă a accesului în zonă şi mai ales roca - şist cristalin - parţial friabilă şi neprietenoasă cu pitoanele.

Cu toate acestea, începând cu parcurgerea creastei Arpăşel (1912), mai multe muchii şi feţe au fost urcate pe trasee tehnice, atât de alpinişti români cât şi străini.

În ghidul „Munţii Făgăraşului” (editura BelAlpin, 2000), Andrei Beleaua a identificat 62 de trasee tehnice în tot masivul, cu gradele între 1A-5B.

Cu excepţia faimoasei Arpăşel – Vârtopel, de-a lungul creastei făgărăşene mai există alte două zone „mai des” frecventate de alpinişti: zona Negoiu-Călţun şi zona Bălăceni (valea Sâmbăta), amândouă pe partea nordică.

Colţul Bălăceni (2.196m) mărgineşte estic Fereastra Mare a Sâmbetei, având următoarele trasee (în ordine cronologică):
- Coman-Welkens (4A, Ionel Coman-Roland Welkens, 1967);
- Muchia NV (3A, de fapt o versiune mai uşoară a traseului din 1967);
- Muchia Colţului Bălăceni (5B, Mircea Opriş, Liviu Ciucăşel, 1974);
- Diedrul Mare (4B, Dan Florescu, Andrei Beleaua, 1987).

De la baza Colţului Bălăceni pleacă spre vale o coamă stâncoasă, relativ distinctă, care se evită de toţi cei care au ca obiectiv impresionantul perete.
Această coamă, botezată de noi „Piciorul Bălăceni”, este fragmentată în alte două segmente de către un culoar de zăpadă (iarna!) şi reprezintă un loc frumos de joacă pentru cei atraşi de zăpadă/mixt, frig şi vânt, mobile şi pitoane.

Pe faţa vestică a Piciorului Bălăceni, am urcat împreună cu amicul Cristi Negoiţă (Kaiacul), un traseu nou care, până la urmă, a ieşit cu mult mai lung decât estimasem noi „ochiometric”...: cinci lungimi (trei de perete, două de creastă).

Acces:
De la cabana Sâmbăta se merge pe poteca spre Fereastra Mare a Sâmbetei, aproximativ o oră jumătate (pe zăpadă bună), până în căldarea superioară (Căldarea Bună). De aici părăsim poteca spre stânga şi ne îndreptăm spre baza versantului vestic al piciorului Bălăceni (5 minute).
Traseul urcă pe faţa înierbată cea mai compactă şi cursivă, în partea dreaptă a unei muchii stâncoase şi fragmentată.

Lungimea 1 (60m)
În prima parte a lungimii, se urcă direct în sus, pe perne de iarbă, folosind ca asigurare mici ţancuri stâncoase. Eventual, se pot bate 1-2 pitoane în puţinele fisuri existente.

În a doua jumătate a lungimii, pătrundem într-un horn stâncos în interiorul căruia nu există multe variante de asigurare.

La ieşirea din horn se regrupează. Aici am lăsat un piton P intrat excelent. Se mai pot bate şi alte pitoane, dacă este cazul.

Lungimea 2 (35m)
Se continuă ascensiunea pe verticală, având ca reper un mic horn stâncos şi surplombant, care poate fi abordat direct sau ocolit pe partea dreaptă, pe o muchie stâncoasă destul de expusă.

Acest obstacol este „pasul cheie” al traseului. Deasupra hornului, deşi mai este coardă disponibilă, se poate regrupa comod, la un ţanc.

Lungimea 3 (45m)
Există două variante: în sus, pe un jgheab cu stâncă şi iarbă sau ocolind pe partea dreaptă, pe o faţă cu zăpadă/iarbă. După aproximativ 45m, regrupăm la un mic ţanc, chiar în creasta bătută de vânt.

Lungimea 4 (50m)
Următoarea lungime este de creastă, parcurgând cu atenţie spre dreapta, muchia înzăpezită cu porţiuni dezgolite de stâncă.

După ce ieşim într-o mică şa, va trebui să urcăm o faţă stâcoasă uşor căzută, de aproximativ opt metri, care se termină într-o muchie ascuţită.
Urcăm pe muchie câţiva metri, într-o bavareză spectaculoasă cu pioleţii agăţaţi de muchie şi picioarele pe perete, apoi traversăm şi coborâm pe partea opusă.

Suntem nevoiţi să regrupăm, deoarece trecerea muchiei determină o frecare suplimentară a corzii.

Lungimea 5 (35m)
Ultima lungime constă în parcurgerea unei creste orizontale, pasajul cel mai dificil fiind depăşirea unui ţanc stâncos, pe care-l ocolim pe partea stângă iniţial, apoi îl încălecăm şi descăţărăm pe partea opusă. Se regrupează în zăpadă, în şaua de obârşie a unui culoar ce ne readuce la baza peretelui.

Date tehnice
Numele traseului: Piciorul Bălăceni
Dificultatea: 2B românesc, 140m, 5 lungimi
Premiera: Marian Anghel, Cristian Negoiţă, cap schimbat, ianuarie 2008
Tip de asigurări folosite: mobile, pitoane.